Shiba Inu
JAPONIA

Rasă foarte răspândită în Japonia, cu origine veche. Câine de talie mică (Shiba Inu în japoneză înseamnă câine mic), bine construit, robust şi musculos. Capul e’ste mic, proporţionat faţă de corp, botul ascuţit, nici prea gros şi nici prea lung, nasul de culoare închisă, fălcile puternice, fruntea lată, ochii mici, triunghiulari, de culoare închisă şi expresivi, urechile mici, de formă triunghiulară, drepte; gâtul gros şi robust ; trupul viguros, pieptul adânc, spatele drept şi scurt; picioarele anterioare drepte şi paralele, cu osatura puternică ; cele din spate musculoase şi viguroase; jaretul bine dezvoltat; labele tari şi rotunde; coada groasă şi puternica, rulată inel deasupra spatelui, acoperită bine cu păr; părul tare şi drept, cu puf moale.

[994 Vizualizari]

Harlekinpinscher
GERMANIA
Originea acestei rase este aceeaşi cu a Pinscheru-lui cu păr scurt : o rasă veche germană înrudită cu rasa Schnauzer. Numai că Harlekinpinscherul are înălţimea mai mică.
Are corpul îndesat, de formă pătratică, puternic şi musculos, capul îngust şi moderat alungit, nasul negru, botul proporţional cu capul. Ochii potriviţi ca mărime, de culoare închisă, după culoarea blănii, sunt expresivi şi vioi. Urechile mici şi ascuţite sunt purtate drept. Gâtul este uscat şi musculos. Trupul este viguros, pieptul destul de robust şi adânc, spatele tare şi drept. Coada amputată scurt este purtată în sus. Picioarele din faţă sunt drepte şi paralele, cu osatura puternică ; cele din spate sunt musculoase şi puternice ; labele sunt mici şi robuste. Părul este scurt, lucios, aspru şi bine lipit de corp.

[774 Vizualizari]

S.U.A.
Este cel mai mic dintre câinii nordici, însă, la greutate egală, este cel mai puternic câine de sanie dintre ei. Originile rasei sunt cam întunecate şi se confundă cu acelea ale popoarelor arctice din nord-estul Siberiei. După dr. Weyer Jr., originea lor ar fi următoarea: cu mult timp în urmă, unele triburi de eschimoşi, au emigrat din Siberia în Alaska şi de aici în Groenlanda, ducând cu dânşii câinii lor, strămoşi ai câinelui Malamut şi ai câinelui Esquimos. În urma lor, a emigrat din Asia Centrală şi poporul Churchis, stabilindu-se în bazinul Kolyma şi la poalele muntelui Cherschi. Ei aveau un câine, strămoş al câinelui Huski siberian. Între aceste două popoare s-au stabilit relaţii comerciale, s-au efectuau călătorii numeroase cu săniile ; cu aceste ocazii, îşi schimbau şi echipajele de câini. Husky siberian şi-a menţinut în decursul timpului, mai mult ca ceilalţi câini nordici, integritatea rasei datorită unei selecţionări deosebite, prin castrarea exemplarelor mai puţin reuşite şi folosirea pentru reproducţie numai a exemplarelor celor mai frumoase.

[954 Vizualizari]

Dogue Anglais
ANGLIA

Rasă foarte veche engleză. Asupra originii ei sunt mai multe teorii: după Demacets acest câine ar descinde dintr-o rasă autohtonă Canis Familiaris Anglicus. După alţii, ar fi urmaşul câinilor asirieni introduşi în Anglia de navigatorii fenicieni veniţi din Tyr şi Sidon pentru comerţ ; iar după alţii, ar descinde din Molossul de Epir adus de legiunile romane. Toate aceste ipoteze sunt poate exacte, însă cert este că atât Molossul din Epir, cât şi câinii asirieni au acelaşi strămoş comun — Dogul de Tibet. De altfel, până în secolul al 16-lea, acest câine se numea „Moloss”, după ţinutul Molessie din Epir, ca dovadă a originii sale.

[666 Vizualizari]

ANGLIA
Strămoşul rasei se presupune a fi Staffordshire Bull Terrier, mai mare şi mai greu, folosit în secolul al 17-lea în luptele cu taurii. După mai multe încrucişări cu terrierul englez Black and Tan, cu Mulldogul şi Fox Terrierul cu părul scurt, s-au obţinut exemplarele de astăzi. De la tipul Terrierului a împrumutat expresia capului, iar de la tipul Bulldogului forma trupului. Foarte mult apreciat spre mijlocul secolului al 19-lea; astăzi însă se întâlneşte mai rar.
Este un câine de talie medie, cu corp compact, cu muşchi puternici, bine construit, viguros, vioi şi sprinten. Capul este lung, de forma unui ou ; ochii migdalaţi sunt apropiaţi unul de altul şi oblici; urechile sunt mici, subţiri, drepte; coada scurtă, mai groasă la bază, ascuţindu-se spre vârf, este purtată orizontal; părul este scurt, neted, lucios, des şi aspru.

[702 Vizualizari]

Picolo levriero italiano ; Levrette
ITALIA
Originea lui foarte veche se pierde în negura vremurilor. În epoca bronzului exista un levrier de talie mică, fapt dovedit prin scheletul găsit într-un mormânt egiptean vechi de peste 5000 de ani înaintea erei noastre. A fost adus din Egipt în Grecia de fenicieni şi de aici în Italia unde a devenit favoritul frumoaselor patriciene. În Evul Mediu a ajuns în Franţa; începând din secolul al 14-lea s-a răspândit în toată Europa devenind câinele preferat al curţilor regale. Astfel, îl găsim la curţile lui Francisc I, Caterina de Medicis, Henric IV, Frederic cel Mare, care aveau haite întregi de câini din această rasă. A fost adesea reprezentat în pictură de Watteau, Van Eyck, Veronese şi alţi mari virtuoşi ai penelului.

[1211 Vizualizari]

UNGARIA

Rasa provine din Dogul de Tibet care a fost adus în Ungaria, în secolul al 9-lea, de cumani, ciobani nomazi de origine turcă. După unii autori americani, această rasă ar fi şi mai veche, existind în Mesopotamia acum 3—4000 de ani. Komondorul este astăzi răspândit în mai multe ţări : Franţa, Italia, Slovenia, Serbia, Marea Britanie şi, în special, în S.U.A. unde este foarte apreciat.

[855 Vizualizari]

Deutscher Schaferhund
GERMANIA

Este rasa cea mai numeroasă, mai cunoscuta şi mai răspândită în întreaga lume, Ciobănescul german fiind, datorită calităţilor sale şi al posibilităţilor de folosire, cel mai polivalent câine. Veche de peste 6000—7000 de ani, rasa are un şir lung de strămoşi, începînd cu Ciobănescul persian care, la rândul său, descinde din „Canis familiaris matris optimae”. (Pe baza asemănării vagi fenotipice cu lupul, Ciobănescul german este larg cunoscut sub denumirea populară, greşită, de Câine-lup). Rasa a fost fixată de abia în anii 1884—1899, când s-a început creşterea selecţionată a Ciobănescului german de astăzi de către căpitanul de cavalerie Max von Stepanitz care, printr-o selecţie perseverentă şi din ce în ce mai fină, reunind toate calităţile rasei a făcut din Ciobănescul german un tip perfect de câine, devenit rasa naţională a Germaniei. Unii autori îi atribuie, greşit, o origine alsaciană.

[1048 Vizualizari]

CHINA
Acest câine descinde din lupul Nordului şi aparţine familiei spitzilor. Este o rasă veche chinezească, cunoscută de peste 2 000 de ani, fapt dovedit de basoreliefurile chinezeşti care prezintă scene de vînătoare cu aceşti câine. Chow-Chow trăia în temple şi era investit cu misiuni religiose, pentru alungarea spiritelor rele. Cărăuşii chinezi îl foloseau la paza şlepurilor şi a căruţelor. Numeroşi chinezi făceau comerţ cu blana lui bogată, pe care o vindeau pe pieţele europene, sub diferite denumiri fanteziste, iar carnea o consumau, fiind considerată o delicatesă. În Europa a apărut în anul 1880, în Anglia, unde a fost apoi crescut şi selecţionat, devenind repede un câine de lux foarte apreciat în întreaga Europa cât şi în S.U.A.

[1364 Vizualizari]