Unul din marile avantaje ale creşterii hamsterului este deosebita lui rezistenţă la bolile infecţioase. Acestea ating celelalte animale mici (şoareci şi şobolani albi, cobai şi iepuri), dar adesea hamsterii care convieţuiesc cu ele în aceleaşi încăperi nu sunt deloc afectaţi. De fapt, hamsterul este dotat cu o rezistenţă naturală asemănătoare rezistenţei pe care o dovedesc celelalte animale de laborator faţă de infecţiile post-chirurgirale .
[2048 Vizualizari]
Dintre dermatitele buboase sau veziculoase nespecifice, la animale se descriu aparte pemfigus (fără formele distincte precizate la om), herpesul şi impetigo, toate cu incidenţă şi importanţă mult redusă faţă de om.
Pemfigus (gr. pemphix – bulă) este o epidermită sau dermatită buloasă, caracterizată clinic prin vezicule cutanate gigante (chiar cât oul de găină).
Etiopatogenia este variată şi insuficient cunoscută. Între cauze se discută hipovitaminoze, toxicoze, insuficienţă corticosuprarenală, o predispoziţie de origine necunoscută, alături de intervenţia iritaţiilor cutanate mecanice, termice sau chimice şi de un factor microbian transmisibil (probabil un micrococ). Boala s-a semnalat la cal (uneori legată de gurmă), la taurine, câine şi porc (mai ales la purcei).
[2017 Vizualizari]
Eczema este una dintre cele mai problematice afecţiuni ale pielii şi totodată foarte dificil de tratat. Apare frecvent la câini bătrâni şi mai rar la tineret.
Cauzele favorizante sunt multiple, de aceea cauza reală este greu de depistat. Starea rea de întreţinere, alimentaţia necorespunzătoare, afecţiuni hepatorenale, lipsa de mişcare, sunt numai câţiva dintre factorii cauzali.
Boala îmbracă două forme şi se manifestă în felul următor:
1. Forma uscată se traduce prin mâncărime, mătreaţă, căderea părului, câinele se scarpină aproape tot timpul, cauzându-şi răni ce se pot infecta ulterior.
2. Forma umedă se manifestă prin apariţia unor vezicule care ulterior se sparg, se infectează şi se vindecă greu. În caz că nu se face un tratament susţinut, eczema se croniciează şi apare periodic, cu tot cortegiul ei de manifestări. Se recomandă un tratament complex local, general şi igieno- dietetic. Un tratament unilateral nu cluce la nici un rezultat, de aceea se recomandă cu insistenţă tunderea imediată a părului în zonă afectată pentru a se putea oserva uşor întinderea eczemei.
[2354 Vizualizari]
1. Voma este un act complex, în timpul căruia conţinutul stomacului şi uneori al intestinului subţire este eliminat prin esofag şi gură. Voma se face cu uşurinţă. Câinele ia o poziţie rigidă, cu capul întins şi cu ajutorul muşchilor stomacului execută o mişcare de dute-vino prin care se grăbeşte eliminarea. Se produce atunci când există un conţinut stomacal iritabil, alimente nedigerabile sau este urmarea unui efort fizic exagerat ori a unor tulburări hepato-biliare.
Vărsăturile ocazionale nu trebuie să ne îngrijoreze, în schimb cele repetate trebuie să constituie un semnal de alarmă. De aceea vom urmări îndepărtarea factorilor cauzanţi şi după fiecare vomisment animalul va fi ţinut la dietă.
2. Diareea ( enterita )
Această afecţiune poate fi produsă de diverse infecţii sau poate apare în boli infecţioase, parazitare, toxice sau organice.
Câinele prezintă abdomenul supt, spatele încovoiat, sete mare, pofta de mâncare lipseşte, defeca des, iar fecalele sunt moi şi cu miros respingător.
Fecalele sunt gălbui sau cenuşii, uneori cu urme de sânge. Încă de la primele semne de enterita este bine ca timp de 3-5 zile să se administreze o hrană dietetică. Dacă şi după aceasta dietă, continuă şi se asociază cu febră, vomă şi lipsa poftei de mâncare se va institui urgent un tratament medicamentos.
[2549 Vizualizari]
Agentul cauzal: Babesia canis, gipsoni, B. vogelli
Manifestări clinice: febră, anemie, oboseală, inapetenţă, sângerării ale botului şi urechiilor, vomismente
Tratament: compuşi de fier, glucoza, vitamine. Boala este cunoscută şi sub forma de piroplasmoza.
Transmiterea bolii de la un câine bolnav la, unul sănătos se realizează prin înţepăturile unor căpuşe. Perioada de incubaţie este de la 2 la 35 de zile. Simptomele se manifestă prin febră, puls accelerat, anemie progresivă, icter. În cazurile cronice apare oboseală şi apetitul diminuat. Uneori apar sângerări ale botului şi urechilor, vomismente şi dureri ca într-o criză de reumatism.
[3838 Vizualizari]
Prin boala fricii se înţeleg crizele nervoase care apar brusc la câine, iar semnul dominant îl constituie neliniştea şi frica. Într-o canisă, boala se poate transmite prin imitaţie de la un cîine la altul. Se manifestă prin oprirea câinelui, tragerea lui înapoi şi fuga, fără să mai asculte comenzile stăpânului. Fuga poate dura cîteva minute până la ore.
A doua formă pe care o poate îmbrăca boala se manifestă prin tremurături fără motiv, câinele cade, după câteva secunde se ridică scânceşte, se deplasează dezordonat ca după aceea să se redreseze părând un animal complet normal.
3. Forma halucinatorie se manifestă atunci când animalul ia poziţie de apărare sau atac fără motiv, revenindu-şi după câteva momente.
4. Forma epileptiformă, se manifestă prin câteva urlete, cădere, contracţii, dar cu revenire rapidă.
[2219 Vizualizari]
Agentul cauzal: diverse specii de bacterii
Perioada de incubaţie: 1- 3 zile
Manifestări clinice: febră, inapetenţă, slăbire, dureri abdominale
Profilaxie: controlul medical al femelelor gestante, respectarea condiţiilor de igienă
Septicemia neo-natală are mai multe puncte de plecare şi anume:
– îmbolnăvirea cu laptele de mamă, când acestea are mastită. Se îndepărtează căţeii de la mama bolnavă şi se administrează antibiotice.
– infectarea cordonului ombilical: căţeii mor în 3-4 zi de viaţă.
– infectarea căţeilor pe timpul parcurgerii la naştere a tractului genital al unor căţele bolnave. Căţeii astfel infectaţi nu mai pot fi salvaţi.
[3977 Vizualizari]
Bolile parazitare au constituit o serioasă frână în dezvoltarea şi creşterea animalelor în majoritatea cazurilor aceste boli nu atrag atenţia imediat, nu se manifestă violent, animalele trăind mult timp parazitate. Câinii bolnavi se dezvoltă necorespunzător şi constituie o sursă de infecţie pentru om şi celelalte animale.
Aceste boli se împart în două categorii distincte, în funcţie de categoria de paraziţi care le produc – parazitoze interne şi parazitoze externe.
În cazul parazitozelor interne, infectarea se produce fie prin intermediul ouălor sau larvelor ce se transmit direct din mediul exterior, fie pe cale transplacentară (cazul ascarizilor), fie prin intermediul gazdelor intermediare (cazul teniei).
Paraziţii interni sunt mulţi, dar cel mai des întâlniţi la câine sunt ascarizii ( Toxascaris canis, Toxascaris leonina) şi teniile.
[2049 Vizualizari]
1. Tartrul dentar este o depunere calcaroasă la baza dinţilor care în timp se întinde spre rădăcină. Se formează datorită deficienţelor alimentare sau metabolice şi apare mai frecvent la câinii de apartament, după vârsta de 5 ani.
Tratamentul constă în îndepărtarea tartrului, dezinfecţia locului, extracţia dinţilor care se mişcă şi tratarea gingivitei.
2. Caria dentară este cavitatea care se formează în dinte, prin perforarea smalţului. Dintele bolnav este sensibil la atingere, iar caria produce hipersalivaţie, jena în mestecare şi miros urât al gurii datorită resturilor alimentare care se adună şi intră în putrefacţie.
Remediul folosit este extracţia dintelui bolnav.
[2514 Vizualizari]
Generalităţi:
Comoţia cerebrală poate apărea la orice accident, mai grav, de maşina sau în cazul altor traumatisme.
Simptome:
Câteodată manifestările clinice sunt reduse: câinele se clatină, cade, se scoală. În cazuri mai grave, câinele vomită, apoi îşi pierde cunoştiinţa şi în această fază prezintă nistagmus, tremuraturi, uneori convulsii sau semne de paralizie. Aceaste stări poate dura câteva ore.
[1172 Vizualizari]