Leptospiroza la câine a fost descrisă pentru prima dată sub numele de ,,tifos canin” (Hofer, 1852) şi apoi ca „boala de Stuttgart” (Klet, 1898) după numele oraşului unde a apărut la câinii dintr-o expoziţie. Etiologia bolii la câini a fost elucidată numai în anul 1933 de către Klarenbeck şi Shuffner, iar la unele animale domestice chiar mai târziu. În România, studiul sistematic al leptospirozelor a fost început în anul 1915, în cadrul Institutului „Dr. Cantacuzino” de către un colectiv de cercetători condus de profesorul Combiescu. Cercetări mai laborioase privind leptospirozele au fost făcute după anul 1955. Leptospiroza canină este foarte răspândită în întreaga lume.

ETIOLOGIE
Genul Leptospira face parte din ordinul Spirochetales, familia Leptospiraceae. În literatura de specialitate se continuă prezentarea genului Leptospira ca având numai două specii: L. interrogans în care sunt cuprinse toate speciile patogene şi L. biflexa care cuprinde tulpinile saprofite. În cadrul fiecăreia din aceste specii s-a constatat o mare diversitate antigenică dar, în anii 1980 s-au adus modificări în clasificarea celor patogene. Astfel, folosindu-se tehnica ADN şi precizarea conţinutului în guanină şi citozină, specia L. interrogans a fost divizată în: L. interrogans, L. weillii,. L. borgpetersenii, L. noguchi, L. santarosi. Clasificarea leptospirelor după contextul structurii antigenice cuprinde până în prezent peste 220 serotipuri, grupate în 30 de serogrupe.

[759 Vizualizari]