Întâlnirea cu leul
Într-o zi, pe când mergea prin pustia Iordanului, Sfântul Gherasim a întâlnit un leu fioros care răgea cumplit din cauză că îi intrase în labă un spin şi îl durea foarte tare. Când leul l-a văzut pe călugăr, s-a apropiat de el şi i-a arătat laba rănită, rugându-l cu privirea să îl tămăduiască. Văzându-i suferinţa, Cuviosul Gherasim, fără teamă, i-a scos spinul care se înfipsese foarte adânc. După aceea i-a curăţat rana cu grijă şi l-a pansat cu o bucată de pânză. Apoi i-a zis: „Acum eşti bine, poţi merge“. Dar leul, după ce s-a vindecat, nu l-a mai părăsit pe Cuvios, ci îl urma pretutindeni, ca un adevărat ucenic. Toţi se minunau de marea recunoştinţă a fiarei, iar bătrânul, văzând râvna şi bunătatea leului, a început să îl îndrăgească şi să-l hrănească, dându-i uneori pâine, alteori linte.
[191 Vizualizari]
Exista pe planeta aceasta o vietuitoare care, indiferent la ce conditii este expusa, va supravietui, trezindu-se la viata de fiecare data.
În jurul nostru totul se mişcă: din cer cade zăpada, grindina şi ploia; curg râurile, marea se agită şi valurile ei se preling pe ţărm; se mişcă aerul, uneori se declanşează uragane; chiar şi soarele, luna şi stelele îşi urmează drumul lor infinit. Doar pământul, aşa de obişnuit şi permanent, este totdeauna solid şi parcă neclintit. Noi ne-am obişnuit cu imobilitatea lui. Şi dintr-odata…. absolut pe neaşteptate în tihna şi liniştea cotidiană răsună un bubuit subteran, pământul răzvrătit se clatină, prin şocuri bruşte, aruncînd, distrugînd, fragmentînd în ţăndări tot ce era înainte de neclintit, ce stătea pe el de secole….
Inca din cele mai vechi timpuri s-a observat ca anumite boli ale animalelor se pot transmite la om, ca de exemplu: turbarea, dalacul vitelor (antraxul), rapciuga cailor (morva) si altele.
Criza vârstei mijlocii… la primate. Da, aţi citit bine.