Pasările mănâncă nisip sau pietricele pentru a sprijini funcționarea mușchilor stomacului în măcinarea semințelor.
Cuarțul rămâne în stomac câteva zile, este folositor în procesul de digestie și apoi este eliminat din corp prin intestinul gros. Carenta de nisip sau pietriș duce la grave tulburări digestive. O mare parte a hranei nu este digerata fiind, astfel, insuficient valorificata de către organism. Excrementele tari și groase semnaleaza o funcționare defectuoasa a mușchilor stomacului în procesul de digestie. Substanțele nutritive valoroase sunt eliminate prin intestinul gros. Cu timpul apar manifestări ale anemiei.

Pasările care nu au avut la dispoziție nisip, îl înghit cu lăcomie în cantități mari. Acest comportament demonstrează cât de necesare sunt nisipul și pietrișul pentru bunăstarea animalului. Se pot face presupuneri asupra lipsei nisipului în cazul în care apar greata și tulburările stomacale și intestinale.

Daca pasările ingurgitează repede și în cantități mari,pietriș, apare pericolul blocării gusei. Pentru a preveni aceasta situație, ele trebuie sa aibă la dispoziție un vas cu nisip.

Când din motive medicale (de exemplu după ce se ung cu o alifie picioarele inflamate ale pasărilor) este îndepărtat din colivie, pentru câteva zile nisipul, acesta trebuie oferit, în cantități mici, pasării, după încheierea tratamentului. Astfel sunt împiedicate consumul exagerat și blocarea gusei.

[2857 Vizualizari]

Vârsta maximă a unui organism este stabilită genetic. Şansa de a ajunge această vârstă maximă depinde de diferiţi factori ai mediului.
În captivitate păsările pot ajunge la o vârstă substanţial mai înaintată decât în libertate – cu condiţia să fie întreţinute şi hrănite conform speciei lor.
Cauza pentru perspectiva crescută de viajă în captivitate se explică cu siguranţă prin lipsa duşmanilor. În camera de zi de obicei nu este nimeni (în afară probabil de pisică) care să tânjească după viaţa prietenilor noştri cu pene. O compoziţie constantă, hrănitoare a substanţelor nutritive în alimentaţie, inexistenţa variaţiilor extreme de temperatura, la fel ca şi lipsa stresului, care în libertate aparţine luptei pentru supravieţuire, le ajută păsărilor noastre de colivie să atingă vârsta genetică maximă. Astfel, papagalii mari pot să împlinească peste 70 de ani, papagalii nimfa peste 20, papagalii cu pene ondulate şi cintezoii pot trăi până la 20 de ani, iar auşeii pot împlini aproximativ 12 ani.

[976 Vizualizari]