Rața sălbatică mare (Anas platyrhyncha L) este mai mult o pasăre sedentară, dar se întîlnesc şi contingente din această specie care sînt păsări numai de pasaj, în trecere pe la noi. Seamănă foarte mult cu rața domestică (cu specia al cărei rățoi are capul verde).
Urma este, de asemenea, foarte asemănătoare cu cea a raței domestice. Palmatura se imprimă bine în urmă şi mai ales în noroi. Degetul posterior este plasat puțin într-o parte. Dimensiunile medii pentru urma de rață sălbatică mare sînt de circa 7 cm lungime şi 6,5 cm lățime.
Urma-pirtie are forma de zigzag, cu semnele labelor îndreptate mult spre interiorul liniei de direcție (figura).
Se pot găsi urme de rațe pe malul apelor, dar rațele stau mai mult în apă şi mai rar pe mal. Unele semne ajutătoare pot fi de folos pentru re- cunoaşterea locurilor unde ele vin să se hrănească peste noapte. Un loc bun, frecventat de rate, se poate recunoaşte după fulgii lăsați de păsări. Dar trebuie să se recunoască dacă sînt proaspeți, pentru a folosi util indicația. Fulgii de peste noapte sînt încă acoperiți de grăsimea care unge penele păsărilor de apă, uscați la pipăit, uşori şi foarte puțin uleioşi; fulgii mai vechi sunt umezi,
Locurile de staționare de pe malurile apelor se pot recunoaște și după lăsăturile rațelor sălbatice, uneori foarte numeroase, care sunt asemănătoare cu ale raţelor domestice. In fine, locurile cu apă mică, vizibil tulburate de bălăceala rațelor, ne arată că ele au fost recent frecventate de acestea.
Pe lîngă rața sălbatică mare, mai sint în apele noastre încă multe alte specii de rațe, unele mai mari, altele mai mici, dar nu vom intra în amănunte. In general, se poate spune că după dimensiunile urmelor se pot distinge speciile mari de cele mici. Uneori, fulgii vor putea aduce amănunte mai grăitoare. Dar pentru astfel de cercetări sint necesare, bineînțeles, cunoştinţele bazate pe studiul detaliat al păsărilor.
[11 Vizualizari]
Nu exista pana acum dovezi clare ca pisicile si cainii ar putea imbolnavi sau infecta oamenii cu COVID 19
Recomandări ANSVSA pentru protejarea animalelor în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, vânt puternic şi căderi masive de zăpadă
Oile. Omul a modificat foarte mult natura oilor. Ele au devenit în general liniştite, calme, ascultătoare şi, intr-o măsură oarecare, inerte. Totuşi, ele şi-au păstrat simtul puternic de turmă si simţul imitării comportării indivizilor cu iniţiativă. Oile reacţionează foarte bine la cutremure. Inainte de cutremur, sînt de obicei neliniştite, nu mai ascultă de cioban, se strang in grupuri, se uita neliniştite in părti, nu vor să meargă in ţarcuri; behăie puternic şi, chiar la primele şocuri, cad la pămant.
Vacile sunt intotdeauna agitate inainte de cutremur. Ele mugesc des şi puternic, sunt neliniştite, atrăgînd atenţia celor care le ingrijesc. Uneori, scurmă pămîntul cu copitele, iau in coarne pereţi grajdului, se aruncă la pămant, se tăvălesc, aleargă in cercuri fără nici un motiv, dau lapte puţin, refuză să mănînce, fata inainte de vreme, pleacă de pe păşune in alte locuri. Uneori vacile, in special taurii, incep să se bată si mugesc. O vacă a mugit toată ziua, după aceea a ieşit din grajd (dar cu 5 minute inainte de cutremur s-a liniştit şi a revenit in grajd). Informaţii despre comportarea neobişnuită a vacilor inainte de cutremur s-au adunat din cele mai diferite regiuni ale globului terestru.
