Unul din marile avantaje ale creşterii hamsterului este deosebita lui rezistenţă la bolile infecţioase. Acestea ating celelalte animale mici (şoareci şi şobolani albi, cobai şi iepuri), dar adesea hamsterii care convieţuiesc cu ele în aceleaşi încăperi nu sunt deloc afectaţi. De fapt, hamsterul este dotat cu o rezistenţă naturală asemănătoare rezistenţei pe care o dovedesc celelalte animale de laborator faţă de infecţiile post-chirurgirale .Faptul nu trebuie înţeles in sensul că hamsterul nu se îmbolnăveşte deloc şi că el dispune de o imunitate absolută fată de orice sursa de infecţie: dimpotrivă şi el cade adesea victima unor boli contagioase produse de bacterii, virusuri, paraziţi etc, unele din acestea fiind transmise de la celelalte animale mici (soareci albi şi sălbatici). De asemenea, el poate prezenta plăgi consecutive muşcăturilor, tumori spontane, afecţiuni datorate senilităţii ca şi anomalii ale diverselor aparate şi sisteme.
Mai mult chiar, hamsterii pot dovedi o sensibilitate mărită fată de diverse infecţii virale, de exemplu, f aţă de adenovirusul uman, motiv pentru care accesul persoanelor suferinde de astfel de viroze va fi interzis în încăperile cu hamsteri. Dimpotrivă, ei se arată rezistenţi faţă de unii agenţi infecţioşi de exemplu, faţă de virusul ectromeliei şoarecilor, cu care pot convieţui fără a se contamina. În pofida faptului că hamsterii se îmbolnăvese relativ rar dechoriomeningită limfocitară, ei se pot contamina eu acest virus de la şoareci şi îl pot difuza omului, cu deosebire femeilor gravide, care la rândul lor îl transmit fetuşilor.
De regulă, bolile virale si bacteriene ale hamsterilor sunt de origine exogenă, respectiv transmise din afara crescătoriei. Totuşi  în unele cazuri ele pot fi consecinţa unor acutizări de infecţii latente sau exaltări ale virulenţei unor germeni condiţionat patogeni. Acestea din urmă sunt adesea consecinţa unor factori de stress indus de un transport, schimbare de cusţi sau perturbaţii în regimul alimentar.

[2038 Vizualizari]