S.U.A.
Este cel mai mic dintre câinii nordici, însă, la greutate egală, este cel mai puternic câine de sanie dintre ei. Originile rasei sunt cam întunecate şi se confundă cu acelea ale popoarelor arctice din nord-estul Siberiei. După dr. Weyer Jr., originea lor ar fi următoarea: cu mult timp în urmă, unele triburi de eschimoşi, au emigrat din Siberia în Alaska şi de aici în Groenlanda, ducând cu dânşii câinii lor, strămoşi ai câinelui Malamut şi ai câinelui Esquimos. În urma lor, a emigrat din Asia Centrală şi poporul Churchis, stabilindu-se în bazinul Kolyma şi la poalele muntelui Cherschi. Ei aveau un câine, strămoş al câinelui Huski siberian. Între aceste două popoare s-au stabilit relaţii comerciale, s-au efectuau călătorii numeroase cu săniile ; cu aceste ocazii, îşi schimbau şi echipajele de câini. Husky siberian şi-a menţinut în decursul timpului, mai mult ca ceilalţi câini nordici, integritatea rasei datorită unei selecţionări deosebite, prin castrarea exemplarelor mai puţin reuşite şi folosirea pentru reproducţie numai a exemplarelor celor mai frumoase.

[954 Vizualizari]

Dogue Anglais
ANGLIA

Rasă foarte veche engleză. Asupra originii ei sunt mai multe teorii: după Demacets acest câine ar descinde dintr-o rasă autohtonă Canis Familiaris Anglicus. După alţii, ar fi urmaşul câinilor asirieni introduşi în Anglia de navigatorii fenicieni veniţi din Tyr şi Sidon pentru comerţ ; iar după alţii, ar descinde din Molossul de Epir adus de legiunile romane. Toate aceste ipoteze sunt poate exacte, însă cert este că atât Molossul din Epir, cât şi câinii asirieni au acelaşi strămoş comun — Dogul de Tibet. De altfel, până în secolul al 16-lea, acest câine se numea „Moloss”, după ţinutul Molessie din Epir, ca dovadă a originii sale.

[665 Vizualizari]

ANGLIA
Strămoşul rasei se presupune a fi Staffordshire Bull Terrier, mai mare şi mai greu, folosit în secolul al 17-lea în luptele cu taurii. După mai multe încrucişări cu terrierul englez Black and Tan, cu Mulldogul şi Fox Terrierul cu părul scurt, s-au obţinut exemplarele de astăzi. De la tipul Terrierului a împrumutat expresia capului, iar de la tipul Bulldogului forma trupului. Foarte mult apreciat spre mijlocul secolului al 19-lea; astăzi însă se întâlneşte mai rar.
Este un câine de talie medie, cu corp compact, cu muşchi puternici, bine construit, viguros, vioi şi sprinten. Capul este lung, de forma unui ou ; ochii migdalaţi sunt apropiaţi unul de altul şi oblici; urechile sunt mici, subţiri, drepte; coada scurtă, mai groasă la bază, ascuţindu-se spre vârf, este purtată orizontal; părul este scurt, neted, lucios, des şi aspru.

[701 Vizualizari]

Picolo levriero italiano ; Levrette
ITALIA
Originea lui foarte veche se pierde în negura vremurilor. În epoca bronzului exista un levrier de talie mică, fapt dovedit prin scheletul găsit într-un mormânt egiptean vechi de peste 5000 de ani înaintea erei noastre. A fost adus din Egipt în Grecia de fenicieni şi de aici în Italia unde a devenit favoritul frumoaselor patriciene. În Evul Mediu a ajuns în Franţa; începând din secolul al 14-lea s-a răspândit în toată Europa devenind câinele preferat al curţilor regale. Astfel, îl găsim la curţile lui Francisc I, Caterina de Medicis, Henric IV, Frederic cel Mare, care aveau haite întregi de câini din această rasă. A fost adesea reprezentat în pictură de Watteau, Van Eyck, Veronese şi alţi mari virtuoşi ai penelului.

[1183 Vizualizari]