Leismanioza este o zoonoza produsa de un protozoar denumit Leismania donovani, boala fiind cunoscuta cu multa vreme inainte de descoperirea agentului etiologic (anul 1900 de Leishman, la un soldat ce murise de leishmanioza viscerala) germenii fiind identificati dintr-un frotiu din pulpa splinei. Boala este raspandita in regiunile tropicale si subtropicale (India), unde se intalnesc milioane de cazuri, la fel in Orientul Mijlociu si bazinul Marii Mediterane. La noi in tara a fost semnalata sporadic.
Se intalnesc doua forme de boala: cutanata si viscerala. Gazdele intermediare sunt cele vertebrale: om, caine, pisica si alte animale si alta nevertebrata – flebotomi (insecte).
Rezervorul de paraziti: omul, cainele,” pisica, oile, caii, vulpile, veveritele si alte rozatoare.
Leishmanioza se transmite la om prin intepaturile produse de femelele unor specii de flebotomi, specifice anumitor regiuni.
Femelele de flebotomi ingera parazitul odata cu sangele supt de la om sau animalele bolnave, in organismul carora dupa 10-20 de zile, acesta se transforma in leptomonade, infectioase pentru om.

– Simptomatologia bolii la om.
– Leishmanioza cutanata – perioada de incubatie de la cateva zile, luni sau un an. La locul intepaturii apare o pata, papula, nodul de marimea unui bob de fasole sau o nuca, nodului ulcereaza. Evolutia bolii este favorabila.
– Leishmanioza viscerala. Dupa inocularea leptomonadelor sunt necesare 10-12 luni pentru evolutie, timp in care parazitii patrund in citoplasma celulelor sistemului reticuloendotelial in care se inmultesc, de aici patrund in alte celule si invadeaza organele. Parazitii se localizeaza in splina, ficat, ganglioni limfatici, plamani, maduva osoasa si alte organe. in prima perioada a bolii, pacientii (mai frecvent copiii) prezinta o stare de astenie, apetit redus, febra, tulburari digestive. Dupa o perioada de alcamie, pana la 2 luni, fenomenele anterioare reapar cu intensitate mai mica.
in perioada de stare a bolii, se instaleaza marimea splinei si ficatului, insotite de anemie, febra ondulata, anemie si leucopemie (scaderea de globule albe), fata pacientilor ia aspectul alb-portelaniu, la adult, anemia se insoteste de petesii pe tegument si mucoase, iar distrugerea globulelor rosii face sa apara nuanta inchisa – negricioasa a pielii (boala neagra-Kala azar). Bolnavii devin casectici, abdomenul creste in volum din cauza maririi splinei si ficatului.
Boala evolueaza cateva luni si se termina cu moartea.
• Diagnosticul – se pune pe baza datelor epidemiologice, prezenta flebotomilor in sange, diagnostic diferential fata de: leucemiile cronice, malaria cronica, tuberculoza, bruceloza, septicemii,, histoplasmoza, boala Hodgkin etc.
Tratament – sarurile de antimoniu, intravenos, stibogluconatul de sodiu (pentostan, substibosan, glucantomine, sibanoase), intramuscular sau intravenos.
• Profilaxie si combatere – depistarea precoce a bolii la om, declararea, internarea, tratarea, anchetele epidemiologice complete distrugerea insectelor (flebotomilor) in stadifle larvare si adulte cu ajutorul insecticidelor; salubrizarea asezarilor omenesti, protejarea populatiei prin plase de sarma, la geamuri sau utilizarea insecticidelor; educatia sanitara a populatiei.

[3029 Vizualizari]