Tag Archives: zoonoze

Clostridium perfringens

• bacterie anaerobă gram-pozitivă, care formeaza spori
Specii sensibile:  toate speciile de mamifere, inclusiv oamenii
Perioada de incubație: 1 până la 10 zile
Transmisie: contaminarea rănilor prin contact sau expunere la picături, ingestie de alimente contaminate cu un număr mare de bacterii, potențial expunere oral-fecală prin contact sau expunere la picături sau expunere la animale infectate sau la mediul lor.
Semne clinice: ranile infectate  pot duce la gangrenă cu gaz, cu febră , umflare și eritem al zonei afectate, semne sistemice pe măsură ce boala progresează. Expunerea orală este asociată cu crampe abdominale, diaree și, în cazuri rare, enterită necrotică și septicemie.

[13 Vizualizari]

DERMATITA CARBUNOASA

Antraxul cutanat

Se prezintă ca dermatită hemoragico necrotică (pustulă malignă, carbuncul) ca forma atipică de antrax. Se înregistrează rar, consecutiv infecţiei transcutanale prin insecte hematofage la taurine. Antraxul cutanat este forma obişnuită cu care boala se prezintă la om şi este intilnită la persoanele care manipuleaza animale sau produse contaminate.
Simptome. Boala debutează prin formarea loi maica unuia sau mai multor tocare de culoare roşie-inchisă. bine delimitate, calde şi dureroase, in centrul focarului, se formează o vezicopustulă plină cu un exsudal sero-hemoragic care, prin uscare, formeaza crustă negricioasa. Regiunea din jurul pustulei este edemaţiată pielea devine roşie-violacee şi se formeaza vezicopustule secundare.
Boala se vindecă uneori spontan sau generează o septicemie gravă, mortală.
Diagnosticul se stabileşte pe baza caracterului hemoragic al vezicopustulelor. La examenul microscopic al lichidului de punctie, prezenţa bacililor Gram pozitivi, de formă dreptunghiulară, izolati sau in lanţuri, capsulaţi în frotiurile colorate prin metoda Giemsa sau cu albastru de metilen este concludentă confirmind antraxul.
Prognosticul este favorabil în fazele incipiente, cand animalul nu prezintă semne de septicemie.
Tratamentul constă in aplicarea locală şi generală a antibioticelor (penicilină, tetracicline), asociate eventual cu ser anticărbunos.

[29 Vizualizari]

Animalele de companie si COVID 19?

Nu exista pana acum dovezi clare ca pisicile si cainii ar putea imbolnavi sau infecta oamenii cu COVID 19

Comunitatea veterinara urmareste cu deosebit interes evolutia pandemiei de COVID-19, pentru a identifica riscurile pentru animale si posibila transmitere zoonotica. Cu unele exceptii, majoritatea infectiilor cu coronavirus (CoV), la animalele domestice, sunt asociate predominant cu bolile gastro-intestinale.

Pe 28 februarie 2020 Departamentul de Agricultura, Pescuit si Conservare  (DAPC) a dat publicitatii o declaratie potrivit careia un caine a fost testat pozitiv la SARS CoV2. Aceasta declaratie a ridicat multe semne de intrebare in randul iubitorilor de animale dar si din partea colegilor veterinari, cu privire la modul in care potentialele contaminari ale animalelor de companie ne-ar putea afecta, nu numai in Hong Kong ci si in intreaga lume.

Cazul despre care se afirma in declaratie este al unui catel din rasa Pomeranian in varsta de 17 ani, cu comorbiditati, care a fost trimis la DACP dupa ce proprietarul a fost testat pozitiv la COVID 19.  S-au recoltat probe orale, nazale si rectale exact cum se procedeaza pentru cazurile umane. Aceste probe au fost testate serologic, cultural si prin PCR, acesta din urma fiind considerat precis pentru COVID 19.  Probele recoltate din cavitatea bucala si nazala au iesit slab pozitive in cazul a 5 testari separate succesive pe o perioada de doua saptamani. O posibila contaminare de la om la animal a fost exclusa , iar recontaminarea nu a fost posibila deoarece animalul a fost tinut izolat in carantina in canisele guvernamentale. Aceste rezultate sugereaza o adevarata infectie, dupa cum au convenir expertii in virusologie si boli infectioase de la Universitatea din Hong Kong si OMS.

[382 Vizualizari]

Emerging and Re-emerging Infectious Diseases of Livestock

by Jagadeesh Bayry
February 2017

This book provides comprehensive knowledge on diseases in livestock that are caused by viruses, parasites and bacteria. Emerging and re-emerging pathogens are presented in detail for various animal groups and in-depth insights into pathogenesis and epidemiology will be provided for each of them. In addition, state-of-the-art treatment possibilities, control measures as well as vaccination strategies are discussed. The recent years have witnessed a sharp increase in the number of emerging and re-emerging infectious diseases of livestock and many of these, including Influenza, Corona and Hanta are of public health importance. The reasons for this development are manifold:changes in the climate, life cycle of vectors and increased global travel. Also, due to extensive deforestation, livestock are increasingly coming in direct contact with wild animals that are reservoirs of many emerging pathogens. Recent progress in diagnosis and management of emerging infectious diseases are also topic of this book.

[55 Vizualizari]

LEPTOSPIROZA LA CÂINE

Leptospiroza la câine a fost descrisă pentru prima dată sub numele de ,,tifos canin” (Hofer, 1852) şi apoi ca „boala de Stuttgart” (Klet, 1898) după numele oraşului unde a apărut la câinii dintr-o expoziţie. Etiologia bolii la câini a fost elucidată numai în anul 1933 de către Klarenbeck şi Shuffner, iar la unele animale domestice chiar mai târziu. În România, studiul sistematic al leptospirozelor a fost început în anul 1915, în cadrul Institutului „Dr. Cantacuzino” de către un colectiv de cercetători condus de profesorul Combiescu. Cercetări mai laborioase privind leptospirozele au fost făcute după anul 1955. Leptospiroza canină este foarte răspândită în întreaga lume.

ETIOLOGIE
Genul Leptospira face parte din ordinul Spirochetales, familia Leptospiraceae. În literatura de specialitate se continuă prezentarea genului Leptospira ca având numai două specii: L. interrogans în care sunt cuprinse toate speciile patogene şi L. biflexa care cuprinde tulpinile saprofite. În cadrul fiecăreia din aceste specii s-a constatat o mare diversitate antigenică dar, în anii 1980 s-au adus modificări în clasificarea celor patogene. Astfel, folosindu-se tehnica ADN şi precizarea conţinutului în guanină şi citozină, specia L. interrogans a fost divizată în: L. interrogans, L. weillii,. L. borgpetersenii, L. noguchi, L. santarosi. Clasificarea leptospirelor după contextul structurii antigenice cuprinde până în prezent peste 220 serotipuri, grupate în 30 de serogrupe.

[325 Vizualizari]

Zoonoza

zoooEste o boala comuna omului cat si animalului

Ce trebuie facut:
– sa vaccinati in mod regulat cainele impotriva a cel putin doua maladii transmisibile la om si la copil/: turbarea si leptospiroza, numita si “tifosul canin”.
– sa va educati copilul la o minima igiena cu cainii necunoscuti
– evitati sa mancati in timp ce va jucati cu animalul
– deparazitati intern si extern animalele la intervale de timp de 2-3 luni.

[700 Vizualizari]

Rujetul

erysip lesionsOrbanţul, Erizipeloidul lui Baker Rosenbach

Rujetul este o boală infecţioasă specifică porcului, dar afectează şi alte specii de animale şi e transmisibilă la Om, produsă de o bacterie – Erysipelotrix rhusiopathiae. Această zoonoză este denumită la om erizipeloidul lui Baker Rosenbach, pentru a nu se confunda cu erizipelul produs de streptococi.

• Etiologia – Erysipelotrix rhusiopathiae.

Rezervorul natural de infecţie pentru om îl reprezintă diversele specii de animale receptive faţă de bacilul rujetului: porcine, bovine, ovine, cabaline, păsări, peşti, iepuri, rozătoare sălbatice. Porcul este însă principala sursă şi rezervor de infecţie. Infectarea animalelor sănătoase se face prin contactul direct cu animalele bolnave.

Căile de pătrundere a bacteriei în organism sunt diverse, iar rujetul la om – erizipeloidul – este considerat o boală profesională, a personalului zooveterinar şi a celui de laborator.

[12576 Vizualizari]

Microsporia

microsporum_canis_lesionMicrosporia este o dermatomicoză caracterizată prin localizări pe pielea capului sau pe pielea fără păr, sub formă de plăci rotunde sau ovale, cu părul rupt şi cuprins într-o membrană cenuşie cu aspect de tărâţe.

• Etiologia – dermatofiţi specifici omului: Microsporus audouini şi Microsporus feruginem, microsporii specifici animalelor (zoofili): Microsporus canis, Microsporus felineum, Microsporus lanosum – aceştia parazitând mai frecvent -câinele, pisica, mai rar bovinele, porcinele, ovinele şi cabalinele, dermatofiţi geofili – Microsporus gipseum care parazitează animalele: câinele, pisica, calul, şoarecele, iepurele, şobolanul şi pot constitui surse de infestaţie pentru om.

Contaminarea omului se face prin contactul direct cu animalele bolnave sau indirect prin diverse obiecte.

Copiii se îmbolnăvesc de la câini şi pisici cu care se joacă iar adulţii prin îngrijirea animalelor.

[8703 Vizualizari]

Cenuroza

cenurex100Căpiala
Cenuroza este o boală parazitară caracterizată prin tulburări nervoase la animale şi om, datorită localizării cerebrale a formei larvare a teniei Multiceps multiceps.
Boala eşte cunoscută din cele mai vechi timpuri la animale, în special la oi, capre, mai rar la bovine,  sub denumirea populară de „căpială”. La om se întâlneşte mai rar – s-a întâlnit la ciobani, manifestată prin cefalee, confuzie mentală şi incapacitate de muncă.

Viermele adult, tenia Multiceps multiceps sau Taenia coenurus are o lungime de 40-100 cm şi lăţime de 3-4 mm şi parazitează în intestin la câine, vulpe, lup care constituie gazde definitive şi rezervor de paraziţi. Odată cu materiile fecale aceste animale elimină proglotele teniei, încărcate cu ouă (oncosfere), poluând astfel, sursele de apă şi păşunile. Oile, caprele şi bovinele pot ingera odată cu apa sau iarba, ouăle teniei care conţin embrioni. Ouăle ajung în tubul digestiv, pun în libertate sub acţiunea sucului gastric, embrionii hexacanţi, care trec în circulaţia sanguină, se răspândesc  în tot organismul, dar se dezvoltă numai aceia care ajung în sistemul nervos central (creier). Coenurus cerebralis este o veziculă albă-sidefie de dimensiuni variabile, ajungând până la mărimea unei nuci sau cât un ou de găină.

[6333 Vizualizari]

Listerioza

Listeria-monocytogenes_BMLListerioza este o boală infecţioasă a animalelor produsă de Listeria monocytogenes, care în anumite condiţii se poate transmite la om, cu manifestări clinice variate, afectând in primul rând sistemul nervos (meningită, encefalită) asocindu-se cu diverse adenopatii, conjunctivite şi septicemii în formele grave, putând apărea avorturi.

Transmiterea bolii la om se face direct de la animalele bolnave prin piele, mucoase sau inhalarea prafului infectat prin alimente (carne, lapte, ouă, legume poluate de bălegar), transmiterea pe cale telurică – prin sol, ape, furaje, silozuri Listeria ducând o existenţă saprofită, ca urmare Listerioza este o ortozoonoză şi o saprozoonoză.

Sursa de infecţie ca şi rezervorul natural îl constituie gama largă de specii de animale bolnave, oi, porci, bovine, cai, iepuri, păsări (găini şi gâşte), vulpi argintii.

[3046 Vizualizari]

Page 1 of 3
1 2 3