O INIMA BATAND PUTERNIC,
O COADA CA VENTILATOR,
UN GHEM DE BLANA ROSIATIC;
NU POATE FI ALIGATOR..
. . .
E UN CATEL BATRAN SI BLAND,
IUBITUL MEU CATEL DE-O VIATA
CE M-A SLUJIT FARA INTREBARI
PENTRU UN OS SI O SPERANTA.
[638 Vizualizari]
O INIMA BATAND PUTERNIC,
O COADA CA VENTILATOR,
UN GHEM DE BLANA ROSIATIC;
NU POATE FI ALIGATOR..
. . .
E UN CATEL BATRAN SI BLAND,
IUBITUL MEU CATEL DE-O VIATA
CE M-A SLUJIT FARA INTREBARI
PENTRU UN OS SI O SPERANTA.
[638 Vizualizari]
Cainele (Canis familiaris) cel mai vechi animal domesticit s-a raspandit impreuna cu omul peste tot pamantul. Linne da ca deosebire intre caine si lup “cavda sinistrorum recurvata” adica coada incovoiata spre stanga. S-a stabilit astazi destul de precis ca lupul este cel mai important stramos al cainelui domestic. Numeroase rase au fost favorizate poate de participarea unor elemente ereditare provenind de la sacal, lupul sacal si alte rude, precum si de tendinta spre variabilitate a lupului. Domesticirea acestui ajutor atat de important al omului, pentru folosirea si imblanzirea tuturor celorlalte animale de casa, a avut loc desigur in mai multe puncte ale emisferei nordice.
[854 Vizualizari]
Chiar daca nu poate vorbi, cainele ne transmite permanent mesaje prin comportamentul lui. Noi trebuie doar sa ne straduim sa le intelegem, mai ales atunci, cand desi pedepsit, repeta acelasi lucru. Cateva exemple simple dar elocvente ne vor lamuri pe deplin.
Cu totii am observat cum se invarte in cerc de cateva ori sau scormoneste covorul ori pamantul inainte de a se culca. Cati dintre noi nu ne-am certat favoritul vazand ce face, nestiind ca din timpuri imemorabile stramosii lui faceau acelasi lucruri pentru a batatori crengile, frunzele, zapada sau pamantul, cu intentia de a avea un culcus cat mai confortabil, urmasilor lor acest obicei li s-a transmis genetic.
[727 Vizualizari]
Se produce in urma ingerarii sau inhalarii de substante nocive. Uneori, putem observa usor si imediat otravirea, alteori semnele se observa mai greu si apar mai tarziu. Simptomele otravirii sunt diverse si numeroase; din acest motiv vor fi amintite doar cele intalnite frecvent : salivatie excesiva, scrasniri din dinti, colici, vomitari, diaree, hemoragii diverse, tulburari muculare etc.
Detergentii, medicamentele sub forma de drajeuri sunt tot atat de nocive ca si otravurile, daca sunt lasate la indemana cainelui De aceea este bine sa obisnuim cainele sa nu manace orice si de la oricine, mai ales resturile gasite la intamplare. Daca inevitabilul s-a produs, pana la venirea medicului, trebuie sa acordam cainelui nostru primul ajutor.
[751 Vizualizari]
Doar unui caine bolnav îi lipseste pofta de mancare sau manaca foarte putin. In mod normal mananca de cate ori i se da ocazia, astfel, masa devine cel mai important eveniment al zilei.Alimentatia fiind o problema complexa, trebuie privita cu toata seriozitatea. Hrana trebuie sa fie consistenta, echilibrata si usor digestibila. Cainele este un animal lacom, el nu mesteca ci inghite mancarea cat de repede poate. Cu toate acestea, cand este bolnav dispare pofta de mancare refuzand chiar si alimentele preferate. Consumul de apa va fi diferit si influentat de alimentele consumate, temperatura mediului ambiant, gradul de oboseala sau starea de sanatate. Un caine bolnav va refuza hrana, dar niciodata apa. Astfel acest lichid vital poate fi intermediarul nostru pentru administrarea unor medicamente.
[628 Vizualizari]
Principesa Levelin îşi avea castelul în apropierea unei păduri. Într-una din zile auzi copilul ei ţipând în leagăn. Coborî de îndată de la etaj, dar pe scara a fost întâmplinată de câinele ei ciobanesc, Gilert, cu botul plin de sânge.
Ieşită din fire de o groaznică bănuială se duce după armă şi trage în câine, omorându-l. Copilul , speriat acum de urletele câinelui lovit, începu să ţipe. Disperată mama ajunsă lângă el îl găsi teafăr în leagăn. La câţiva metri însă zăcea horcăind un lup, căruia credinciosul Gelert îi sfâşiase beregata, aparând copilul.
Principesa, plină de remuşcare, deplânse multa vreme credinciosul câine.
[678 Vizualizari]
Un Achita-Iun din Tokio, cu numele Hachito, isi conducea stapanul zilnic la gara, iar seara il astepta la intoarcere. In 1925 acesta a murit subit, in urma unui atac de cord. Hachito a continuat sa-l astepte zece ani, seara de seara, pana in anul 1935, cand a murit si el. Japonezii i-au onorat credinta ridicandu-i un monument si emitand un timbru postal cu chipul sau.
[821 Vizualizari]