Auscultația inimii este o parte importantă a consultației veterinare. Veterinarul folosește un stetoscop pentru a verifica sunetele produse de inima animalului tău de companie. Uneori, în timpul unei examinări de rutină, veterinarul poate detecta un suflu la inimă.

Ce este un suflu la inimă?

Este un sunet anormal care apare pe lângă bătăile inimii, de obicei din cauza unui flux turbulent al sângelui. Acest flux turbulent poate apărea atunci când sângele trece prin valve cardiace anormale sau prin structuri anormale din interiorul inimii.

Tipuri de sufluri la inimă:

• Suflu congenital: Acesta se aude la animalele tinere din cauza unei anomalii a structurii inimii. Toate suflurile cardiace congenitale puternice trebuie evaluate imediat cu o ecografie cardiacă, denumită ecocardiogramă. Orice suflu cardiac ușor care persistă după vârsta de 18 săptămâni este probabil grav și trebuie efectuată o ecocardiogramă pentru a identifica cauza murmurului.

• Suflu cardiac dobândit: Acesta nu este prezent la naștere și apare de obicei din cauza unei modificări degenerative a structurii valvei. Câinii și pisicile pot dezvolta, de asemenea, un suflu cardiac ca urmare a unui număr scăzut de globule roșii, cunoscut sub numele de anemie.

Trebuie să-mi fac griji dacă animalul meu de companie are un suflu la inimă?

Deși este important să fii conștient de bolile de inimă, prezența unui suflu nu înseamnă neapărat că animalul tău de companie are insuficiență cardiacă. De fapt, suflurile nu afectează întotdeauna sănătatea fizică a animalului tău.

Dacă animalul tău prezintă și alte semne clinice, cum ar fi letargia, intoleranța la exercițiu, tuse sau dificultăți de respirație, atunci suflul cardiac al animalului tău poate fi un motiv de îngrijorare. Însă, aceste semne clinice pot apărea și în alte afecțiuni și pot fi complet nelegate de un suflu. De aceea, este important să monitorizezi regulat animalele de companie cu probleme cardiace.

Ce teste sunt necesare pentru a investiga un suflu la inimă?

• Radiografia toracică: Utilă pentru evaluarea dimensiunii inimii, a stării plămânilor și a căilor respiratorii. De obicei, radiografia toracică se poate efectua sub sedare ușoară pentru a relaxa animalul de companie, în loc de anestezie generală.

• Ecocardiografia: O ecografie a inimii efectuată de un specialist. Ultrasunetele permit vizualizarea structurii interne a inimii în timp real. Acest lucru poate permite un diagnostic specific, deoarece pot fi identificate valve anormale sau leziuni din interiorul inimii.

• Tensiunea arterială: La fel ca la oameni, tensiunea arterială este o măsurătoare importantă pentru a determina dacă animalul de companie are o valoare anormală. Tensiunea arterială ridicată poate afecta organe precum rinichii și ochii și, prin urmare, trebuie monitorizată și tratată dacă este identificată.

• Teste de sânge: Dacă animalul tău are un suflu cardiac în combinație cu paloarea membranelor mucoase sau letargie, analizele de sânge sunt necesare pentru a exclude anemia sau alte afecțiuni care îi pot afecta bunăstarea.

• Cum să îți monitorizezi animalul de companie acasă

  Proprietarii de animale de companie își petrec, de obicei, o mare parte din timp observându-și prietenii patrupezi și pot detecta adesea din timp o schimbare în starea lor de sănătate, semnalând astfel necesitatea unei consultații veterinare. Pe lângă aceasta, vă recomandăm să observați următoarele aspecte la orice animal de companie cu un suflu cardiac detectat.

  Ritmul respirator în somn:

  Măsurarea ritmului respirator al animalului tău de companie în timpul somnului poate fi utilă în detectarea acumulării de lichide în plămâni. În general, un ritm respirator regulat, dar lent, cum ar fi 20-25 de respirații/minut, este complet normal.

  Important: Pentru a obține o citire precisă, animalul tău de companie trebuie să fie adormit profund și complet neconștient de prezența ta. Dacă ritmul respirator în somn este constant peste 30, atunci se recomandă o reevaluare veterinară.

  Pentru a măsura ritmul respirator, numără pur și simplu de câte ori i se ridică și coboară abdomenul (un ciclu respirator) într-un minut.

  Tuse:

  Dacă animalul tău de companie începe să tușească, aceasta poate fi de origine respiratorie sau cardiacă. Pisicile nu tusesc, în general, din cauza insuficienței cardiace, dar câinii o fac frecvent dacă dezvoltă lichid pe plămâni (cunoscut sub numele de edem pulmonar). Edemul pulmonar se poate dezvolta dacă capacitatea inimii de a pompa sângele prin corp este ineficientă, ducând la scurgerea plasmei din vene în spațiile aeriene în timp ce sângele circulă prin plămâni. Această afecțiune se numește insuficiență cardiacă congestivă și necesită tratament cu diuretice și, uneori, oxigenoterapie (dacă este severă).

  Există, de asemenea, multe cauze non-cardiace ale tusei, cum ar fi traheobronșita canină, intoxicația cu căpușe și pneumonia, așa că este important să nu trageți concluzii pripite și să efectuați investigațiile corecte pentru a stabili cauza.

  Intoleranța la exercițiu:

  Dacă animalul tău de companie dezvoltă intoleranță la exercițiu, letargie sau stare de colaps, se recomandă o consultație veterinară. Analizele de sânge sunt importante în aceste cazuri pentru a exclude orice motive metabolice ale slăbiciunii. Imagistica este adesea utilizată ca parte a investigației diagnostice în aceste cazuri.

  Va avea nevoie animalul meu de companie de medicamente dacă i se detectează un suflu la inimă?

  Medicii veterinari folosesc cercetări bazate pe dovezi pentru a determina stadiul (dacă există) în care animalul tău de companie trebuie să fie medicamentat. Acest lucru depinde de faptul că murmurul este clinic (provoacă semne de insuficiență cardiacă) sau subclinic (fără semne de insuficiență cardiacă).

  Unele animale de companie primesc până la 4 sau 5 medicamente orale pentru a ajuta la gestionarea bolii de inimă, dar, în general, acestea sunt cazuri care au intrat în insuficiență cardiacă congestivă. Animalele de companie care au un murmur clasificat prin imagistică (raze X și/sau ecocardiogramă) pot necesita sau nu medicație. Depinde cu adevărat de severitatea bolii de inimă prezente.

  Nu, nu toate suflurile cardiace duc la insuficiență cardiacă.

  Multe animale de companie trăiesc o viață lungă și sănătoasă cu un suflu la inimă. Unele dintre aceste sufluri sunt inofensive și nu afectează calitatea vieții animalului. Utilizarea doar a unui stetoscop nu este suficientă pentru a determina dacă este necesar tratamentul medicamentos.

  Este important să monitorizați cu atenție orice suflu cardiac și să efectuați investigații suplimentare pentru a clasifica murmurul și a verifica prezența unor anomalii ale inimii. Veterinarul va decide asupra tratamentului în funcție de severitatea murmurului și prezența semnelor de insuficiență cardiacă.

  Unele cazuri necesită medicație pe viață, în special cele care dezvoltă insuficiență cardiacă congestivă sau cele cu risc crescut de cheaguri de sânge.

[5 Vizualizari]