Protejarea animalelor pe timp geros

Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii; . »

Josh Billings

Cainele este singura fiinta de pe Pamant care isi iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi. . »

Vasile Ghica .....

Prin domesticire, vigoarea oricarui animal se degradeaza. . »

Valeriu Butulescu ....

Pe vremuri, animalele conversau cu oamenii, acum tac, convinse de inutilitatea oricarui dialog. . »

Vasile Ghica ....

Cainele, singura vietuitoare care a dus la perfectiune vocatia prieteniei. . »

 

Anemia infecţioasă ecvină

Anemia infecţioasă ecvină (AIE) este o boală infecto-contagioasă specifică solipedelor (cal, asin, catâr, bardou, zebră), caracterizată clinic prin febră recurentă sau intermitentă, anemie, tulburări cardiovasculare, slăbire progresivă.

Importanţa deosebită a bolii este conferită de contagiozitatea ridicată, existenţa purtatorilor şi excretorilor de virus de lungă durată greu de depistat (un animal odată infectat ramane purtator toată viaţa), evoluţia insidoasă, lipsa posibilitaţilor de tratament precum şi a unei imunoprofilaxii sau profilaxii nespecifice eficace. La noi în ţară, boala a fost pentru prima data semnalată sub forma enzootică gravă în anul 1950, primele cazuri fiind diagnosticate de Adameşteanu şi colab.

Boala este produsă de un virus din familia Retroviridae, subfamilia Orthoretrovirinae, genul Lentivirus.

Rezistenţa virusului în mediul exterior este extrem de mare, astfel: în sângele uscat de pe furajele fibroase rezistă până la 6 luni, în cadavre, 3-6 luni, în gunoiul de grajd şi purin, 2,5 luni, în apă, cca 30 zile. Lumina solară directă îl distruge în 1-3 ore iar temperatura de 60°C într-o oră.

Faţă de infecţia naturală sunt receptivi calul, măgarul, catârul şi bardoul. Receptivitatea este influenţată de starea fiziologică şi de vârsta animalului, indivizii cu o stare de sănătate precară şi tineretul fiind mai receptivi. Caii bolnavi, indiferent de forma evolutivă a bolii sunt purtatori şi excretori de virus timp de până la 15 -18 ani. Sursele secundare de infecţie sunt reprezentate de furaje, apă, aşternut, obiecte de harnaşament, instrumentar, contaminate. Un rol major în transmiterea infecţiei revine insectelor hamatofage (tabanide).

Acestea, după ce au prizat sânge de la animalele infectate, pot transmite boala şi după 9-7 săptămâni.

Infecţia se mai poate realiza şi prin montă, transplacentar, prin laptele matern, pe cale digestivă, respiratorie şi transconjunctival.

material preluat din arhiva ANSVSA


[78 Vizualizari]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × four =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Google+