Mark Twain ...

Daca iei un caine flamand si ii dai de mancare, nu te va musca, aceasta este cea mai importanta diferenta intre un caine si un om. . »

Josh Billings

Cainele este singura fiinta de pe Pamant care isi iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi. . »

Vasile Ghica .....

Prin domesticire, vigoarea oricarui animal se degradeaza. . »

Valeriu Butulescu ....

Pe vremuri, animalele conversau cu oamenii, acum tac, convinse de inutilitatea oricarui dialog. . »

Vasile Ghica ....

Cainele, singura vietuitoare care a dus la perfectiune vocatia prieteniei. . »

 

SCABIA (Râia)

Definiţie. Este o boală caracterizată prin leziuni tegumenţare însoţită de prurit (mâncărime), prezentă la animale şi om.

Istoric. Îmbolnăvirile sunt menţionate de foarte multă vreme, pericolul bolii constând în contagiozitatea ridicată prin transmiterea cu uşurinţă de la om la om sau de la animal la om. Este amintită în cele mai vechi scrieri.
Boala are o răspîndire universală, dar condiţiile actuale de creştere raţională şi igienă a animalelor a limitat frecvenţa ei şi posibilitatea contaminării omului.

Cauza bolii, rezervor de paraziţi, mecanism de transmitere. Boala se datoreşte paraziţilor din familia Sarcoptidae sau Acaridae cu genuri diferite (Sarcoptes, Psoroptes, Chorioptes) şi cu varietăţi caracteristice speciilor de animale parazitate. Se prezintă sub formă ovoidă, avînd la extremitatea cefalică un rostru ce serveşte la hrănire, iar pe partea dorsală spini cu rol în pătrunderea parazitului în piele. Paraziţii din genul Sarcoptes specifici animalelor domestice varietas caprae, varietas equi, varietas canis, varietas suis pot fi transmişi accidental şi la om. Îmbolnăvirile umane se pot datora atât paraziţilor de provenienţă animală cât şi celor proprii — Sarcoptea scabiae varietas hominis. Paraziţii din genul Sarcoptes se localizează în stratul superficial al tegumentului, în epiderm unde sapă galerii numite şanţuri acariene. Femelele îşi depun ouăle în aceste şanţuri în număr de 30—40 pentru fiecare exemplar, din care vor ieşi larve. Ele părăsesc galeriile şi ajung pe pielea sănătoasă. După 2—3 năpîrliri, trecînd prin stadiul de nimfă, se transformă în femele şi masculi puberi care prin acuplare vor da naştere femelelor fecunde. Acestea sapă noi galerii în piele unde îşi depun ouăle, invadînd noi porţiuni de tegument sănătos.
Paraziţii nu mai pot părăsi şanţurile săpate, datorită dispoziţiei spinilor dorsali. Se hrănesc cu celule ale pielii şi cu limfă exercitînd o acţiune iritantă şi traumatică asupra pielii. Sarcoptul este destul de rezistent la condiţiile mediului extern şi se menţine cîteva zile în crustele detaşate de pe tegumentele parazitate. Sursa de paraziţi o reprezintă animalele şi omul bolnav care au în piele numeroşi acarieni. Transmiterea de la animal la om a acarienilor proprii se face în timpul operaţiilor de îngrijire prin contact direct, paraziţii având mare mobilitate pe suprafaţa pielii. De la cal, boala se transmite la om în timpul aplicării harnaşamentului sau a ţesălatului, de la capră prin operaţia de muls, de la pisici şi câini în timpul mângâierii acestor animale. Calea de pătrundere este tegumentară, localizările se fac în anumite regiuni ale pielii.

Semnele bolii la animale.
Râia sarcoptica la ovine şi caprine. Leziunile tegumenţare sunt la început congestive, urmate de vezicule care vor genera cruste. Localizările se fac la nivelul capului, în jurul buzelor şi ochilor, pe gât, spate şi, în formele grave în special la capre, cu propagarea pe restul tegumentului. Crustele formate sunt groase, de culoare albă-cenuşie şi se pot detaşa. Firele de lână sau păr devin friabile, cad şi în unele porţiuni apar zone lipsite de păr. Animalul are prurit accentuat, se scarpină de obiectele din grajd, de garduri, pomi etc. Ele pierd pofta de mâncare, slăbesc şi dau un randament economic scăzut.
Boala apare în condiţii neigienice de întreţinere a animalelor, în saivane foarte aglomerate şi la animale insuficient hrănite.
Râia la cal. Leziunile sunt de aspectul nodulilor care se vor transforma în vezicule acoperite cu cruste. Procesul inflamator interesează şi foliculul pilos astfel că perii cad. Animalele au prurit în special la căldură şi noaptea, se scarpină cu piciorul opus, sunt neliniştite, slăbite şi fără putere de muncă. în formele generalizate şi vechi pielea este îngroşată, dura şi formează pliuri.
Râia la porc. Apare mai frecvent la animalele tinere de 4—5 luni, cu localizare în jurul urechilor, ochilor, pe abdomen, pe coapse. Leziunile tegumenţare sunt la început mici pete roşii care se vor vezicula şi se vor acoperi cu cruste. Crustele sunt foarte groase, de aspect albicios, pielea este cutată, crapă pe alocuri şi sângerează. Animalele se scarpină foarte intens şi îşi fac leziuni care se pot
infecta.
Râia sarcoptica la cîine este foarte contagioasă şi se întinde repede pe tot corpul animalului. Leziunile încep prin noduli mici la nivelul urechilor, ochilor, pe frunte care vor genera cruste cu miros specific, neplăcut. Parul animalelor cade lăsînd o piele îngroşată, cu cute şi leziuni sângerînde. Animalele au mâncărime puternică în special la căldură, se scarpină cu picioarele, se ling sau îşi rod porţiunile de tegument parazitate. Animalele bătrâne şi întreţinute necorespunzător mor.

Diagnosticul îmbolnăvirii se face pe baza leziunilor date de parazit şi a examinării microscopice care îl evidenţiază în materiile din raclajul tegumentelor parazitate.

Manifestările bolii la om. Scabia dată de acarienii animali are forme variate de localizare şi evoluţie. În general, parazitoza este benignă, dar pot exista şi forme generalizate, cu durată lungă, greu de vindecat.
Leziunile apar la 2—3 zile după contactul cu animalul bolnav şi au la început aspectul nodulilor şi papulelor. Ele se vor transforma în vezicule, uneori cu aspect de urticarie, perlate, înconjurate de leziuni provocate prin scărpinare. Deseori se pot observa şanţuri specifice lăsate de acarieni, dar mult mai puţin evidente, comparativ cu scabia proprie umană.
Bolnavii se plâng de prurit în special noaptea şi la căldură. Prin scărpinat îşi fac leziuni sângerînde care se pot infecta dând foliculite şi uneori furuncule. Starea generală este puţin alterată dar sunt prezente tulburările nervoase ca insomnie, iritabilitate, agitaţie. Formele de scabie contractate de la animale pot sa evolueze şi cu unele particularităţi. Astfel, scabia sarcoptică a câinelui este foarte contagioasă, se transmite cu multă uşurinţa în special la copii şi dă leziuni ale mâinilor şi între degete.
Scabia porcului se localizează la om în special pe antebraţ, fiind însoţită de prurit foarte accentuat, iar cea contractată de la cal, leziunile pot fi generalizate pe faţă, pe trunchi, pe membre, pielea fiind acoperită de cruste grave. Bolnavii au prurit şi leziuni de grataj intense. Diagnosticul bolii se stabileşte pe seama aspectelor clinice, examenelor de laborator şi a anchetei epidemiologice. Examenul parazitologic din raclajul pielii pune în evidenţă sarcoptul.
Diagnosticul epidemiologic se stabileşte pe baza contactului cu animalele bolnave sau a profesiunii, boala fiind prezentă în special la îngrijitorii de animale.
Profilaxie şi combatere. Măsurile se vor îndrepta către lichidarea sursei de paraziţi. Animalele vor fi depistate, izolate şi supuse tratamentului. Grajdurile şi obiectele din grajd, harnaşamentele, ţesalele, periile, se vor dezinfecta. Aşternuturile din paie vor fi arse. Animalele nou venite vor fi examinate cu atenţie de medicul veterinar înainte de a fi introduse în grajduri. Iarna se va evita aglomerarea în adăposturi, iar vara vor fi ţinute pe păşune la soare.

Omul bolnav va fi supus tratamentului şi îşi va dezinfecta prin fierbere sau prin călcare cu fierul încins lenjeria. îngrijitorii de animale bolnave sau suspecte, vor purta echipament de protecţie şi vor păstra o strictă igienă individuală.
Se va face instruirea personalului zootehnic în vederea cunoaşterii bolii şi a modului de transmitere a ei în scopul prevenirii contaminării omului.

[14075 Vizualizari]

Print Friendly

Mai puteti citi:

Zoonoza Este o boala comuna omului cat si animalului Ce trebuie facut: - sa vaccinati in mod regulat cainele impotriva a cel putin doua maladii transmisibile la om si la copil/: turbarea si leptospiroza, ...
Variola maimuţelor Monkey-pox şi alte variole umane transmisibile la om Variola maimuţelor este o boală produsă de un virus variolic înrudit îndeaproape cu cel variolic uman, recunoscută încă din 1959 în mai multe ţă...
Sporotrichoza Este o boală comună oamenilor şi animalelor, cu evoluţie cronică, caracterizată prin leziuni gomoase sau ulcerative ale pielii. Este răspândită pe toate continentele. Cazuri mai frecvente de îmbolnăvi...
Rujetul Orbanţul, Erizipeloidul lui Baker Rosenbach Rujetul este o boală infecţioasă specifică porcului, dar afectează şi alte specii de animale şi e transmisibilă la Om, produsă de o bacterie - Erysipelotri...
Pseudopesta aviară Boala de Newcastle - Ciuma păsărilor Pseudopesta aviară este o boală infecto-contagioasă de natură virotică specifică galinaceelor, caracterizată prin evoluție acută și tulburări generale, dominate...
Paravaccina – Pseudocowpoxul Nodulii mulgătorilor şi lăptarilor Paravaccina este o boală virotică a vacilor, oilor şi caprelor care se caracterizează prin apariţia unor erupţii pe uger şi care se poate transmite la om în timpu...
Microsporia Microsporia este o dermatomicoză caracterizată prin localizări pe pielea capului sau pe pielea fără păr, sub formă de plăci rotunde sau ovale, cu părul rupt şi cuprins într-o membrană cenuşie cu aspec...
Listerioza Listerioza este o boală infecţioasă a animalelor produsă de Listeria monocytogenes, care în anumite condiţii se poate transmite la om, cu manifestări clinice variate, afectând in primul rând sistemul ...
Gastroenterita produsă de virusul Rota Este o boală infecţioasă specifică tineretului animal (viţei, mânji, purcei, miei, iepuri, şoareci nou născuţi ş.a.) dar semnalată şi la copii, produsă de un virus pus în evidenţă în celulele epitelia...
DIAZINOL 60% m/v, concentrat emulsionabil pentru bovine, ovine, caprine şi suine Compozitie 100 ml concentrat emulsionabil conţin: Diazinon..................................................................
Coccidioidomicoza Este o boală micotică, comună omului şi animalelor, cu localizare viscerală. Agentul patogen este Coccidioides immitis, singura specie patogenă din genul Coccidioides. Se găseşte în solul regiunilor e...
Cenuroza Căpiala Cenuroza este o boală parazitară caracterizată prin tulburări nervoase la animale şi om, datorită localizării cerebrale a formei larvare a teniei Multiceps multiceps. Boala eşte cunoscută di...
Boala zgârieturii de pisică Limforeticuloza benignă de inoculare Boala zgârieturii de pisică a fost dată unei boli infecţioase, caracterizată la locul muşcăturii sau zgârieturii de pisică a unor adenite regionale (inflamarea ga...
Boala lui Ebola Este o boală cu caracter hemoragie produsă de un virus  asemănător morfologic cu cel de Marburg dar cu antigenitate diferită. Denumirea bolii vine de la aceea a unui râu care curge nu departe de Eb...
Boala de Marburg Boala maimuţelor verzi Boala de Marburg este o febră hemoragică, cu mortalitate ridicată, transmisibilă la om de la maimuțele verzi (Cercopithecus aethiops) provenite din Uganda (Africa) care sunt fo...
Balantidoza Balantidoza este o boala parazitară specifică omului şi mai multor specii de animale, caracterizată prin tulburări digestive, dezinteriforme şi dureri abdominale. • Etiologia - cauzele bolii. Boala...
Google+