Protejarea animalelor pe timp geros

Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii; . »

Josh Billings

Cainele este singura fiinta de pe Pamant care isi iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi. . »

Vasile Ghica .....

Prin domesticire, vigoarea oricarui animal se degradeaza. . »

Valeriu Butulescu ....

Pe vremuri, animalele conversau cu oamenii, acum tac, convinse de inutilitatea oricarui dialog. . »

Vasile Ghica ....

Cainele, singura vietuitoare care a dus la perfectiune vocatia prieteniei. . »

 

PREVENIREA GREŞELILOR DE ALIMENTAŢIE

Pentru câine, administrarea hranei reprezintă un eveniment pe care el îl aşteaptă, şi pentru care se pregăteşte psihic şi, în consecinţă, toate glandele digestive secretă în aşteptarea hranei. Câinele mic, de 6 săptămîni, trebuie hrănit des — de 5 ori pe zi. Pe măsură ce creşte, numărul meselor se răreşte, ajungînd, pentru câinele adult, la o masă pe zi. Administrarea hranei trebuie făcută la ore fixe şi, întotdeauna, înainte de a se aşeza la masă stăpânul câinelui. Obiceiul de a da mici gustări câinelui între mese este foarte prost, pentru că sucurile digestive încep a fi secretate ca pentru o masă normală, nu proporţional cu hrana primită. Consecinţa este producerea gastritelor sau aşa-numita „boală a câinelui de restaurant”, câinii care trăiau în restaurante nu primeau niciodată o porţie a lor, ci mâncau în tot cursul zilei, de la fiecare câte o bucăţică. Hrana câinelui trebuie administrată, deci, la ore fixe, atunci când el, de fapt, o aşteaptă. Hrana trebuie pusă numai în castronul lui. Dacă o refuză, deşi este bine pregătita, nu se va tenta câinele cu alte mâncăruri date din mână. Se va lăsa castronul lui 10 minute, după care se va ridica şi, la ora următoare de masă, se va administra aceeaşi hrana, fiartă însă din nou, sau chiar o nouă porţie.

Dacă se produc două sau trei refuzuri consecutive de hrană, înseamnă că animalul este bolnav şi va fi prezentat la medic. Insist, în mod deosebit, ca hrana să se administreze, întotdeauna, în acelaşi recipient, pentru că astfel se va obişnui foarte repede că numai ce este în castron este pentru hrănirea lui. Daca nu primeşte niciodată hrană din mâna stăpînului, cu siguranţă nu va primi nici din mâna altor persoane, care pot fi rău intenţionate.
De asemenea, nemâncînd niciodată altfel decât din castronul lui, nu va mânca niciodată de jos, deci posibilitatea intoxicaţiilor va fi foarte mult redusă.
Dacă animalul nu consumă toată mâncarea din vasul lui, acesta se va ridica, după 10 minute de la sfârşitul mesei. Acest lucru va fi făcut din două motive : unul, deoarece câinele trebuie să mănânce o singură dată pentru ora respectivă şi, al doilea, pentru că mâncarea se poate altera, mai ales dacă este vară, ceea ce ar duce la tulburări gastrointestinale. Dacă însă câinele lasă, în mod repetat, o parte din mâncare în vasul lui, trebuie să ne gândim că raţia ar putea fi prea mare şi, deci, este cazul s-o reducem. Spuneam că la câinii adulţi se poate administra o singură masă pe zi. Dar dacă, în casă, lumea se aşază de mai multe ori pe zi la masă şi, deci, şi mirosurile se simt de acelaşi număr de ori prin toată casa, este bine să se fracţioneze cantitatea de hrană destinată câinelui pentru o zi, în 2 sau chiar 3 prize.

În timp ce câinele mânîncă, nu trebuie certat, de asemenea, nici în casă nu trebuie să se producă discuţii pe un ton ridicat, deoarece aceste neplăceri îi pot produce un reflex negativ asupra poftei de mâncare. Din acelaşi motiv, mâncarea nu trebuie să fie fierbinte.

Dacă un câine refuză un anumit fel de mâncare, trebuie să se renunţe la el, deoarece orice insistenţe duc la formarea de reflexe negative. Putem, eventual, să amestecăm mâncarea pe care câinele nu o doreşte, şi pe care noi dorim cu tot dinadinsul să i-o dăm, cu ceva care, cu siguranţă, îi place. Mâncarea prea rece produce faringite şi gastrite. Administrarea mâncărurilor cu gust neplăcut, datorat medicamentelor incluse acolo, este contraindicată, tot datorită producerii reflexelor negative faţă de hrană. Dulciurile, date în exces, vor reduce apetitul natural al câinelui pentru carne şi alte alimente, şi vor favoriza producerea obezităţii, stare patologică la care, şi aşa, sunt predispuşi câinii de apartament şi în special, anumite rase, cum ar fi Cockerii. Dulciurile se pot da doar ca recompensă, sau câinilor care sunt supuşi la eforturi fizice foarte mari.

În situaţia când câinilor li se dă doar o singură masă pe zi, trebuie să avem în vedere modul lor de utilizare. Unui câine folosit la paza de noapte, masa de bază i se va da dimineaţa, pentru că in timpul procesului de digestie se produce o somnolenţă, care face câinele impropriu la o astfel de utilizare. Dacă este vorba de un câine care rămîne singur acasă şi latră, deranjînd vecinii, pentru că nu suportă singurătatea, i se va da masa principală tot dimineaţa, pentru că starea de somnolenţă, produsă de digestia unui prânz copios, va asigura liniştea. Câinii care pleacă la vânătoare sau într-o misiune specială, vor primi o raţie concentrată într-un volum foarte mic.
Alimentaţia şi igiena alimentară au un rol primordial în menţinerea sănătăţii câinelui, pentru că acesta este modul cel mai puternic în care mediul exterior influenţează organismul. Alimentaţia reprezintă contactul cel mai intim între exteriorul şi interiorul organismului. De aceea, greşelile in alimentaţie şi igiena alimentară au repercusiuni dintre cele mai grave asupra sănătăţii omului şi animalelor.
Există anumite principii care trebuie respectate în alimentaţia câinelui şi anume
Raţia alimentară să fie completă, ea fiind formată din 1/3 carne sau alte produse cu proteine de origine animală, 1/3 cereale (mămăligă, orez, fulgi de porumb, arpacaş fiert) şi 1/3 legume şi fructe fierte sau crude, din care este foarte bine să nu lipsească morcovul. Prezenţa morcovului în hrana câinelui, pe lângă valoarea nutritivă şi aportul vitaminic, exclude cu desăvârşire tendinţa la constipaţje pe care o au câinii sedentari.
Acest raport alimentar se modifică la câinii de peste 7 ani, la care se scade cantitatea de proteină animală ; de asemenea, la câinii cu viaţa sedentară. Câinii care stau mult in frig vor avea un aport caloric mai mare, prin adaos de grăsime în raţia alimentară.
Hrana câinelui trebuie preparată simplu, fără combinaţii sofisticate (sosuri, tocaturi, maioneze, creme ete), pentru că este mai bine suportată şi mai uşor de digerat.
Carnea, dacă nu este de porc, se poate da crudă, fiind mult mai uşor de digerat decât cea preparată. Fructele şi unele legume (morcovul ras) se pot da, de asemenea, crude. Laptele, este bine a fi dat dulce şi nefiert (dacă este pasteurizat), bătut sau iaurt. Ouăle, care au o mare valoare nutritivă, se administrează astfel : se separă albuşul de gălbenuş ; gălbenuşul se dă întotdeauna crud, amestecat cu restul mâncării ; albuşul se dă întotdeauna numai fiert.

În hrana câinelui sănătos se vor adăuga grăsimi, de orice fel, în cantităţi moderate.
Anumite alimente sunt total prohibite în alimentaţia câinelui. Acestea sunt: oasele de pasăre, oasele de miel, oasele de iepure, carnea de vânat crudă, organe crude, cartofii, mazărea, fasolea uscată, prăjiturile de cofetărie, cremele, ciocolata.

Oasele mici ca şi extremităţile oaselor mari  produc iritaţii ale mucoasei gastrice, traduse clinic prin vomismente şi perforaţii intestinale cauzate de aşchiile oaselor de pasăre.
Carnea de vânat crudă şi organele crude pot produce parazitoze grave la câine.
Cartofii, mazărea, fasolea uscată sunt greu de digerat, produc fermentaţii intestinale; abuzul lor prelungit poate induce numeroase boli de piele.
Prăjiturile, cremele, maionezele produc obezitate şi lipsa de apetit pentru alimentele normale ale câinelui.
Ciocolata produce o stare de nervozitate exagerată a câinelui.
Am văzut multe persoane care, din amuzament sau sub diferite pretexte, dau câinelui alcooluri, mai mult sau mai puţin concentrate. Practica este foarte dăunătoare întrucît câinele, în filogenia lui nefiind un consumator de alcool, devine foarte repede dependent, caută acoolul, linge sticlele în care simte că este alcool şi, în final, face intoxicaţii alcoolice severe. Este bine, deci, să nu glumim cu toxicele, chiar dacă se numesc alcool.
Asigurînd o alimentaţie raţională, pe măsura cerinţelor individului, în funcţie de talie, de vârstă şi de activitate, vom avea garanţia unui câine sănătos şi bine dezvoltat.
Trebuie să ţinem seama că acest animal, în evoluţia lui, a alergat întotdeauna mult şi a mâncat puţin. Eu nu susţin că animalul de lângă noi trebuie să mănînce puţin, dar susţin că atunci când i se dă mâncarea trebuie să-i fie foame : orele de masă să se stabilescă în funcţie de această stare de foame, care face ca animalul să mănânce tot şi cu poftă, dar şi să asimileze bine. Cantitatea de hrană şi valoarea nutritivă a raţiei trebuie coroborată cu efortul fizic pe care îl face animalul.

Foarte mulţi stăpâni de câini se plâng că animalul lor nu are poftă de mâncare. La controlul pe care îl fac, constat că animalul este perfect sănătos şi nu este slab deloc, le explic proprietarilor acest fapt şi ei pleacă destul de nedumeriţi, ca să nu spun nemulţumiţi. Cum ? numai de atâta hrană are nevoie câinele lor ?
Hrana nu trebuie să fie prea voluminoasă întrucât abdomenul câinilor se măreşte foarte mult şi capătă un aspect dezagreabil.
Trebuie însă să nu cădem în greşeala inversă, de a da câinelui o raţie normală, ca valoare nutritivă, dar în volum prea mic, deoarece, pe de o parte, câinele nu are senzaţia de saţietate, pe de alta, va avea tendinţa permanentă la constipaţie.

[2864 Vizualizari]

Print Friendly, PDF & Email
Google+