Protejarea animalelor pe timp geros

Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii; . »

Josh Billings

Cainele este singura fiinta de pe Pamant care isi iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi. . »

Vasile Ghica .....

Prin domesticire, vigoarea oricarui animal se degradeaza. . »

Valeriu Butulescu ....

Pe vremuri, animalele conversau cu oamenii, acum tac, convinse de inutilitatea oricarui dialog. . »

Vasile Ghica ....

Cainele, singura vietuitoare care a dus la perfectiune vocatia prieteniei. . »

 

PEMFIGUS

pemfigus1Dintre dermatitele buboase sau veziculoase nespecifice, la animale se descriu aparte pemfigus (fără formele distincte precizate la om), herpesul şi impetigo, toate cu incidenţă şi importanţă mult redusă faţă de om.
Pemfigus (gr. pemphix – bulă) este o epidermită sau dermatită buloasă, caracterizată clinic prin vezicule cutanate gigante (chiar cât oul de găină).
Etiopatogenia este variată şi insuficient cunoscută. Între cauze se discută hipovitaminoze, toxicoze, insuficienţă corticosuprarenală, o predispoziţie de origine necunoscută, alături de intervenţia iritaţiilor cutanate mecanice, termice sau chimice şi de un factor microbian transmisibil (probabil un micrococ). Boala s-a semnalat la cal (uneori legată de gurmă), la taurine, câine şi porc (mai ales la purcei).
Simptomatologie. Caracteristică pemfigusului este erupţia buloasă neprecedată de eritem sau prurit cutanat. Ea poate fi localizată (pe faţă, lombe, crupă, fese, faţa ventrală a abdomenului) sau generalizată. În perioada de stare, alături de bulele recente (transparente, cu conţinut seros), apar bule cu conţinut purulent, infectate, alături de suprafeţe denudate ori acoperite cu cruste, în urma spargerii bulelor. În forma complicată pot apărea şi subfebrilitate sau febră, prurit, durere, hipereozinofilemie, reacţie limfatică regională etc. La cal, se citează şi o erupţie veziculoasă bucală, faringiană şi chiar laringiană.
Diagnosticul pemfigusului se orientează după erupţia buloasă. Diferenţierea se impune faţă de alte dermatite sau dermatoze veziculoase, în care veziculizaţia este precedată şi întovărăşită de alte erupţii cutanate, iar colecţiile seroase nu ating obişnuit dimensiuni mari.
Evoluţia este trenantă, de săptămâni sau luni de zile.
Prognosticul se consideră rezervat, citându-se şi cazuri mortale.
Tratamentul, adesea problematic sub raportul eficacităţii, include polivitamine, complex B, antibiotice, ACTH sau corticoizi pe cale generală, autohemoterapie, iar local mijloace simptomatice (protectoare, sicative, astringente, antiseptice) .

[1573 Vizualizari]

Google+